UNSMOKE 
ROMANIA

Există acea discuție între fumători că, dacă te lași de fumat, pui banii de-o parte și, în 10 ani de zile, îmi iau ultimul model de automobil. Noi am zis că, după 10 ani de zile, ne luăm ultimul model de teren la munte.

Am început să fumez atunci când m-am angajat. O țigară, două, trei până am ajuns să fumez un pachet de țigări pe zi. Dar mi-am dat seama că nu mă ajută cu nimic.

Având în vedere că eu vreau să ofer oamenilor credințele și valorile mele cele mai puternice, am considerat că fumatul nu are loc în această ecuație, în yoga și în sport… în general, în relația cu mine.

Fac plimbări mai lungi în afara Bucureștiului și îmi era destul de greu să opresc de fiecare data. Trebuia să scot mănușile, să fumez… După, pune casca, pune mănușile, plus că rămânea și un miros în cască pentru că nu poți să mergi cu viziera ridicată.

În procesul de a mă lăsa de fumat, în toate etapele prin care am trecut –m-am lăsat, m-am apucat, m-am lăsat – am învățat două lucruri de bază: în primul rând, trebuie să accepți cu adevărat că nu o să mai fumezi, iar al doilea lucru, trebuie să ai încredere că  poți să te lași de fumat.

Senzația că port cu mine un miros neplăcut mă făcea din ce în ce mai retrasă. Mâinile, respirația, hainele, totul mi se părea că miroase în jurul meu. Mâncam mai multă gumă decât fumam.

În mediul în care lucrez, aproape toată lumea fumează. Era greu să-ți închipui cum ar fi fără să fumezi. Să lucrezi fără pauză de fumat, să porți conversații fără să fumezi.

Cu tata, a început de la un pariu. Eu renunț la fumat, renunță și el. Așa că în momentul în care a realizat că am renunțat la fumat pe bune, a început greul pentru el.

„Prin natura jobului, aveam consultații din oră în oră și atunci, după fiecare, absolut după fiecare întâlnire, tabietul era să ies la țigară. Eu vin din familie de nefumători. Soțul, la fel, este nefumător. El era clar cel mai deranjat de obiceiul meu.”

„M-am lăsat aproximativ de un an și jumătate de țigări. Nu mai doream să merg în localuri în care nu se putea fuma. Dacă nu existau terase închise pe timp de iarnă atunci preferam să nu ies. La fel, dacă mergeam la club, eram mai mult pe afară, la țigară, decât înăuntru. Am înlocuit idea de a fuma cu idea de a face sport.”

„Împreună cu doi prieteni discutam despre diferite lucruri și am hotărât că ne lăsăm de fumat. Am făcut un pariu între noi: din acel moment, cel care urma să mai fumeze, trebuia să le dea celorlalți doi câte 500 de lei.”

„Cea mai memorabilă zi este cea în care m-am lăsat de fumat. Ziua în care am fost la acel curs de QiGong. Soțul meu a realizat că eu am 24 de ore de când nu fumez și a început să spună tuturor prietenilor lui: „soția mea e cea mai tare, s-a lăsat de fumat!”

„În 2011, undeva în iarnă, mi-am dat seama că, dacă nu am țigări la mine, intram într-un soi de panică și am decis, împotriva corpului meu, să mă las de fumat.”

„Am decis să mă las de fumat când am deschis al treilea pachet de țigări, acum 6 ani. Am considerat că e prea mult și am zis că, pentru mine, să mă simt mai bine, ar fi bine să nu mai fumez.”

„M-am lăsat de fumat de 3 ani. (…) Cred că psihologia m-a ajutat extrem de mult atunci când m-am lăsat de fumat. Și nu m-am acuzat atât de mult atunci când simțeam că am nevoie să fumez o țigară.”

„Ajunsesem să avem reprize de repetiție de 30 de minute și pauze de țigară de câte o oră câteodată.”

„Știam clar că dansul implică rigurozitate și o anumită etichetă și nu puteam să apar în fața cursanților mirosind a tutun. Asta m-a ajutat și m-a împins oarecum să renunț la țigările tradiționale. Cândva, mă gândesc serios să renunț la nicotină.”

„Practic muzica populară de 7 ani și m-am lăsat de 5 ani de fumat. (…) Pauzele între orele de canto nu mai existau deoarece fumatul nu mai făcea parte din viața mea. Timpul alocat acestui obicei l-am salvat repetând mai mult cu muzica.”